Planeta Florina, binecuvântată cu o primăvară eternă, este sursa kyrtului atât de râvnit de puternicii lorzi ai Sarkului. Florinienii produc fără încetare preţiosul material care le aduce prosperitate stăpânilor de pe cealaltă planetă, dar sunt aproape complet lipsiţi de drepturi. Răzvrătirea este de neconceput. Nu doar pentru că florinienii şi-au pierdut dorinţa de a fi liberi, ci şi pentru că orice întrerupere a producţiei ar stârni nemulţumiri pe toate planetele Imperiului Trantorian.
Printre muncitorii florinieni trăieşte Rik, un om fără trecut şi fără amintiri. A fost găsit într-o stare deplorabilă, aproape incapabil să vorbească. Însă, pe măsură ce lui Rik începe să-i revină memoria, iese la iveală un mesaj criptic: Florina este sortită pieirii aduse de curenţii spaţiului.

Povestea are loc în contextul creșterii puterii planetei Trantor de la o putere regională la un mare imperiu galactic în care se găsesc milioane de lumi unificate. Această poveste are loc în jurul anului 11000 AD (inițial 34500 AD, potrivit cronologiei lui Asimov de la începutul anului 1950, atunci când Imperiul Trantorian cuprindea aproximativ jumătate din galaxie.

Planeta independentă Sark exploatează planeta Florina de pe care transportă o substanță numită „kyrt”, o fibră versatilă și fluorescentă, care poate fi cultivată doar pe Florina. Relația dintre cele două planete este similară cu legăturile care existau între puterile europene imperiale și coloniile lor în timpul secolului al XIX-lea, deoarece cei de pe planeta Florina sunt obligați să lucreze pe terenurile cultivate cu „kyrt” și sunt tratați ca o rasă inferioară de către cei de pe Sark. Încercările de a sparge monopolul planetei Sark și de a crește „kyrt” pe alte planete n-au avut niciun rezultat de generații întregi. Între timp, Trantor intenționează să alipească aceste două lumi imperiului său în creștere.

Dominația Sarkului asupra Florinei ascunde o ironie: o paralelă evidentă cu Sudul American în care bumbacul este cultivat folosind munca sclavilor. Florienii sunt unul dintre popoarele cu pielea cea mai albă dintr-o galaxie în care categoriile rasiale par a fi fost uitate, cu excepția locuitorilor Sarkului. Unul dintre personaje, Dr. Selim Junz, care este originar de pe Libair - o planetă al cărei popor are una dintre cele mai întunecate piei - simte simpatie pentru florieni. Numele planetei Libair este derivat de la cel al țării africane Liberia, ceea ce explică moștenirea genetică a pigmentului pielii. Liberia a fost colonizată de sclavi americani eliberați.) Numele ales de Asimov, "kyrt", prezintă analogii cu "cotton" (bumbac), respectiva fibră conținând celuloza.