Printr-un ciudat viclesug al sentimentului, i se parea ca nu simte nici o dorinta de a o revedea. Imaginea pe care i-o pastra in minte ii indestula gandurile. Prezenta ei mai degraba il nelinistea decat si-o dorea. La ce bun sa revada ea o fiinta obisnuita? A-i vorbi ba de una, ba de alta i se parea cu neputinta. Andre ar fi preferat ca ea sa ramana departe de el. Absenta ei il scutea sa-i marturiseasca iubirea. De altfel, ce vorbe ar fi gasit indeajuns de inflacarate? Si apoi, i-ar rade in nas! L-ar lua peste picior!
Aș putea spune că, într-o măsură oarecare, romanul ” Văpaia” al romancierului francez Henry de Regnier, este un elogiu al iubirii, un sentiment cu ajutorul căruia scriitorul oscilează trepidant între naivitatea poetizată și idealizarea furibundă, cu dese inserții de efervescențe senzoriale ușor exacerbate.
Oarecum lipsită de surprize halucinante, păstrând până într-un anumit punct nuanța romantismului balzacian, lipsit totuși de năucitoarele alambicate încrengături de personaje, cartea aceasta are o anumită sfială, nu i-aș spune pudoare, ci mai degrabă o roșeală adolescentină din care Henry de Regnier clădește o frenezie a înaripatului amor, ca într-un basm aparent indestructibil, dar care totuși își găsește anumite corespondențe în realismul epocii respective, cu întregul vârtej al iluziilor și deziluziilor, durerilor și fericirilor care, crestând amintiri și vise în răbojul existenței, îi creează omului de rând și nu numai ideea, falsă sau reală, de amprentare într-un mod inconfundabil a eternității chiar și prin intermediul unui simplu gest aparent banal.
Cartea aceasta are parte de o exaltare a exacerbării care îi oferă cititorului, de la o pagină la alta, senzația unei iminente explozii a unei apoteoze a simțirii, una în care iubirea mușcă cu șrapnelul sufocantei dependențe.
Plasând acțiunea romanului ” Văpaia” într-un cadru idilic, Regnier își etalează într-un mod plăcut înclinațiile poetice într-o versificare a purității iubirii într-o ușoară naivitate permisivă în care Andre Mauval și Germaine de Nacelle trăiesc la intensitate maximă molipsitoare înflăcare a unei comuniuni senzoriale în care carnalul și lăuntricul clădesc templele contopirii între abis și vitralii.
Naivitatea și înflăcărarea primei iubiri pe care junele Andre de Mauval o manifestă în ritmul epitetizării și adjectivării face ca uneori chiar și cel mai mărunt gest sau cuvânt să capete proporții copleșitoare, pline de un patos aparent neverosimil, cu scrâșnetul dăruirii necondiționate care pavează povestea dintre adolescentul naiv și femeia căsătorită cu mărgăritarul unui trăirism aparte, ușor idealizat de ferchezuirile poeticului revărsat cu generozitate în proză de entuziasmul efervescent al autorului care găsește lumină chiar și-n cele mai ascunse cotloane ale firii.
Lectură plăcută!
Alte cărți de vânzare: vă rog să vedeți și celelalte anunțuri postate de mine. Trebuie doar să apăsați pe numele meu și celelalte cărți vi se vor afișa.
Rog respectuos pe cei interesați de cărțile mele să lase mesaj aici sau sms.
Mulțumesc.

O carte în plus nu strică niciodată. Dimpotrivă!
S-ar putea să-ți ajute, să-ți deschidă ochii sau să-ți lărgească orizonturile și să-ți ”magnifice” perspectivele.
O carte este un cadou potrivit oricând.