Bună…

Nu știu dacă vei citi vreodată mesajul acesta până la capăt și nici nu știu dacă mai înseamnă ceva pentru tine. Știu doar că simt nevoia să plec în liniște, fără să las în urmă cuvinte nespuse.

Te-am iubit mai mult decât am știut vreodată să arăt. Au fost momente în care am greșit, momente în care te-am rănit fără să vreau și regret asta din tot sufletul. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș schimba multe. Nu pentru mine, ci pentru noi.

Cel mai greu nu este că s-a terminat. Cel mai greu este să mă obișnuiesc cu ideea că omul cu care îmi imaginam viitorul a devenit doar o amintire. Încă îmi amintesc felul în care mă priveai, felul în care îmi zâmbeai, momentele mici care pentru alții poate nu însemnau nimic, dar pentru mine însemnau totul.

Mă doare că n-am reușit să păstrăm ceea ce aveam. Mă doare că nu voi mai auzi vocea ta spunându-mi că mă iubești. Mă doare că, dintre toate viitorurile pe care mi le imaginam, acesta era singurul pe care nu l-am luat niciodată în calcul.

Vreau doar să știi că, indiferent ce va spune timpul despre noi, pentru mine vei rămâne femeia pe care am iubit-o cu tot sufletul. O parte din mine va purta mereu amintirea noastră și, probabil, va zâmbi de fiecare dată când își va aminti de tine, chiar dacă acel zâmbet va ascunde și puțină durere.

Îți mulțumesc pentru fiecare clipă frumoasă, pentru fiecare îmbrățișare, pentru fiecare moment în care m-ai făcut să cred că iubirea chiar există. Îmi pare rău că povestea noastră nu a avut sfârșitul pe care îl visam.

Dacă acesta este cu adevărat ultimul mesaj pe care îl primești de la mine, atunci vreau să rămână unul sincer.

Te-am iubit. Te iubesc. Și cred că o parte din mine te va iubi mereu. Ai grijă de tine!

Nu știu dacă o să citești vreodată asta sau dacă o să mai conteze pentru tine, dar pentru mine conteaza.
Pentru că sunt lucruri pe care nu am știut să le spun la timp... și poate că acum e prea târziu, dar simt că trebuie sá le las undeva.
Îți mulțumesc. Pentru toate serile în care stăteam și vorbeam până târziu și aveam impresia că nimic rău nu ni se poate întâmpla. Pentru momentele mici care pentru alții poate nu însemnau nimic, dar pentru mine erau tot. Pentru felul în care mă făceai să mă simt văzut, important, liniștit.
Îți mulțumesc pentru versiunea mea de lângă tine.
Pentru cum am învațat sa iubesc mai profund, mai sincer, fără frică. Chiar dacă la final n-a fost suficient... pentru mine a fost real.
Poate că ne-am pierdut undeva pe drum. Poate că am greșit amândoi sau poate pur și simplu n-a fost momentul potrivit pentru noi. Și doare sá accept asta.
Doare să știu că din "noi" a rămas doar o amintire.
Sunt seri în care încă mă gândesc la tine. La cum era să fii acolo. La cum era "acasă" în doi. Și îmi dau seama că unele lucruri nu dispar pur și simplu... doar înveți să traiești cu ele.
Adevărul e că încă te iubesc. Nu în același mod naiv de la început... ci într-un mod mai liniștit, mai tăcut, dar la fel de real.
Și poate că într-o zi o să treacă. Sau poate că o parte din mine o sà te păstreze mereu acolo, în locul ăla în care ai fost cândva totul.
Ai fost mai mult decât o poveste. Ai fost un sentiment pe care nu o sa-l uit niciodată.