„Untul pământului” este denumirea populară pentru o plantă medicinală numită Tamus communis (sinonim: Dioscorea communis), o liană sălbatică întâlnită frecvent în pădurile din Europa și România. Deși este toxică în stare crudă, a fost folosită tradițional în doze mici, cu precauție, în medicina populară.

Întrebuințări tradiționale ale untului pământului
1. Uz extern (cel mai frecvent)
Reumatism, dureri articulare și musculare
Rădăcina se râdea și se aplica local (sub formă de cataplasmă sau în alcool) pe zone dureroase.
Se prepară unguente, tincturi sau uleiuri cu efect rubefiant (încălzitor) care stimulează circulația.

Entorse, luxații, întinderi musculare
Aplicarea locală reduce inflamația și accelerează vindecarea.

Sciatică, dureri lombare, nevralgii
Se masează zona cu tinctură sau unguent pentru calmarea durerii.

2. Uz intern (riscant și rar recomandat)
NU este recomandat fără supraveghere medicală.
Planta conține substanțe toxice (saponine, alcaloizi, oxalați) care pot cauza iritarea mucoaselor, vărsături sau chiar intoxicații severe.

Forme de preparare (doar pentru uz extern)
Preparat Ingrediente Utilizare
Tinctură Rădăcină + alcool 40–70% Masaj local pentru dureri reumatice
Unguent Rădăcină + untură / ceară / ulei Frecții pentru dureri articulare, lombare
Ulei medicinal Rădăcină macerată în ulei Aplicare externă în zone cu inflamații
Cataplasmă Rădăcină rasă în tifon Aplicare directă, max. 20 min/zi

Precauții importante
NU se aplică pe piele iritată, răni deschise sau mucoase.

NU se utilizează în sarcină, alăptare sau la copii.

După aplicare, pot apărea senzații de arsură, roșeață sau vezicule → întrerupe utilizarea.

Se folosește numai pe termen scurt, maximum 5–7 zile consecutiv.