Cele mai frumoase cuvinte despre marele roman joycean le-a spus, probabil, celălalt protagonist de superclasă al prozei anglo-saxone din secolul XX, William Faulkner: «De Ulise trebuie să te apropii aşa cum se apropie predicatorul baptist analfabet de Vechiul Testament: cu credinţă». Şi, desigur, cu o răbdare şi o atenţie avertizate că vor fi subminate de fiecare cuvânt şi de fiecare frază. Pentru că puţine cărţi sunt mai fascinante şi mai geloase pe propria lor existenţă, pe cât de improbabilă, pe atât de strălucitoare, decât Ulise.