Pe planeta e loc suficient pentru toate tipurile de complexati. Insa Laurence Passmore face figura aparte. Drama lui, daca drama e, consta in neputinta de a fi multumit, oricit de bine i‑ar merge. Confortul material, stabilitatea si relativa faima mediatica nu inseamna nimic daca nu‑i alina durerea de genunchi. Iar daca nu mai exista solutii, ramin oricum terapiile. Poti sa‑ti rezolvi prin ele tot ceea ce viata iti refuza. Sau cel putin poti s‑o crezi. In plus, sint terapii care – exploatate cum trebuie – te scot din universul strimt al orasului si te transforma intr‑un picaro modern, capabil sa bata lumea in lung si‑n lat doar ca sa afle raspunsul la o intrebare simpla. Fireste, ca sa poti face dintr‑o iubire frustrata si din obsesia pentru Kierkegaard subiect de comedie e nevoie sa fii David Lodge: inventiv, surprinzator si – cind e cazul – sardonic.

„O noua demonstratie de maiestrie epica, imbinind umorul sardonic cu observatia amanuntita. Lodge isi respecta blazonul si isi confirma calibrul de romancier. El impunge cu floreta in loc sa taie cu sabia, ceea ce ni-l apropie si mai mult de suflet.” (Valentine Cunningham)

„Prin Terapia, David Lodge dovedeste ca, si departe de campusul universitar, ramine acelasi cronicar fermecator al desertaciunii omenesti.” (The Times Literary Supplement)

„O lectura plina de delicii... Nevrozele noastre ridicole sint surprinse de Lodge cu inteligenta si amuzament.“ (John Mortimer)