...piesă masivă din sticlă opalescentă turnată, servind ca suport pentru ceasuri de masă/birou în primele decenii ale secolului XX. Piesa are înălțimea de 17 cm și prezintă ca defecte două ciobituri pe versoul plăcii centrale și, respectiv sub baza/postamentul piesei, și 3 fisuri aproape imperceptibile ochiului liber, pe doar o suprafață a sticlei și fără corespondență în adâncime, toate prezente pe soclul piesei.
Pozele sunt reale, excepție făcând ultimele două, exemplificative, luate de pe net. Ca un reper, piesa din foto 12, ultima, a fost licitată la Casa de licitații Artmark, cu incepere de la suma de 300 euro...
Predarea se face doar personal sau către un delegat în București.
Sticla presată - Sticla presată este un tip de sticlă care este produsă prin presarea sticlei topite într-o matriță. Acest proces de fabricație implică utilizarea unei matrițe pentru a modela și forma sticla în timp ce aceasta este încă în stare semi-lichidă sau topită. Sticla este presată în matriță pentru a-și prelua designul și textura.
Utilizarea matrițelor permite producția în masă de articole din sticlă cu design consistent. Sticla presată a devenit populară în secolul al XIX-lea ca o alternativă mai economică la sticla suflată manual, deoarece permitea o producție mai rapidă și mai eficientă. Această metodă a fost utilizată pe scară largă pentru crearea diferitelor obiecte din sticlă, inclusiv vase, boluri, vaze și obiecte decorative.
Sticla presată poate avea modele și modele complicate și a fost folosită atât în scopuri utilitare, cât și decorative. Deși este posibil să nu aibă aceeași calitate artizanală ca sticla suflată manual, sticla presată are propriul farmec și a fost o parte semnificativă a istoriei sticlariei.
Perioada Art Deco - Perioada Art Deco a fost o mișcare culturală care a apărut în anii 1920 și 1930 și s-a caracterizat prin accentul pus pe modernism, lux și eleganță. Numele „Art Deco” provine de la Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes, o mare expoziție organizată la Paris în 1925, care a prezentat cele mai recente tendințe în artele decorative.
Art Deco a fost o reacție împotriva stilurilor ornamentate și elaborate ale erei anterioare și a reflectat o nouă sensibilitate modernă. S-a caracterizat prin forme geometrice simplificate, culori strălucitoare și utilizarea de noi materiale precum crom, sticlă și bachelită. Designerii Art Deco au căutat să creeze un sentiment de lux și sofisticare, încorporând adesea materiale scumpe, cum ar fi fildeșul, marmura și lemnele rare.
Art Deco a avut un impact semnificativ într-o gamă largă de domenii artistice, inclusiv arhitectură, modă, design grafic și design interior. Unele dintre cele mai emblematice exemple de arhitectură Art Deco includ Empire State Building din New York City, Hoover Building din Londra și Palais de Chaillot din Paris.
Perioada Art Deco s-a încheiat în anii 1940, când al Doilea Război Mondial și tendințele culturale în schimbare au condus la o schimbare a stilurilor artistice. Cu toate acestea, Art Deco rămâne o influență importantă asupra designului și artei și continuă să fie celebrată pentru sensibilitatea modernistă și estetica plină de farmec.
Sticla de depresiune (depression glass) face referire la articole din sticlă fabricate în perioada 1929–1939, deseori articole din sticlă translucide, limpezi sau colorate, fabricate la mașină, care au fost distribuite gratuit sau la preț redus în Statele Unite și Canada în perioada Marii Depresiuni . Sticla de depresie este așa numită deoarece colecționarii asociază în general sticlăria produsă în masă în roz, galben, cristal, verde și albastru cu Marea Depresiune din America.
Compania Quaker Oats și alți producători și distribuitori de alimente au pus o piesă/bibelou de astfel de sticlă în cutii cu alimente, ca un stimulent pentru cumpărare. Unele cinematografe și afaceri au împărțit piese patronilor.
Cea mai mare parte a acestor articole din sticlă a fost fabricată în Valea râului Ohio din Statele Unite, unde accesul la materii prime și energie a făcut ca producția să fie ieftină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Peste douăzeci de producători au realizat peste 100 de modele, iar seturi întregi de cină au fost realizate în unele modele. Culorile comune sunt clare (cristal), roz, albastru pal, verde și chihlimbar. Culorile mai puțin comune includ galben (canar), ultramarin, jadeit (verde pal opac), delfit (albastru pal opac), albastru cobalt, roșu (rubin și rubin regal), negru, ametist, monax și alb (sticlă de lapte). Unele sticle de depresiune sunt sticla de uraniu .
Deși de o calitate marginală, sticla Depression a fost foarte de colecționari încă din anii 1960. Datorită popularității sale ca obiect de colecție , este din ce în ce mai rar pe piața liberă. Piesele rare se pot vinde cu câteva sute de dolari. Unii producători au continuat să facă modele populare după cel de-al Doilea Război Mondial sau au introdus modele similare, care sunt, de asemenea, de colecție. Au fost reproduse modele și piese populare și scumpe și încă se fac reproduceri.