SPRE ADOPTIE
Am găsit-o în mijlocul unui sens giratoriu, lângă groapa de gunoi: o mogâldeață speriată, murdară, cu un singur ochișor plin de teamă și speranță. Era pe carosabil, printre mașini… Acum e în siguranță la veterinar, dar stă într-o cușcă micuță și plânge aproape toată ziua. Nu pentru că e bolnavă, ci pentru că îi lipsește căldura unui om, atingerea blândă și libertatea de a fi iubită.

Are doar 3 luni, o fetiță jucăușă, sociabilă și incredibil de iubitoare. Se agață de orice mână care o mângâie și dă din codiță la fiecare voce blândă.

Visez să-i găsesc un om bun, o familie adevărată, care să-i ofere siguranță, iubire și o viață în care să uite tot ce a fost rău.
Un ochișor vede lumea, dar inima ei o simte întreagă.

Dacă simți că poți fi acel om, sau știi pe cineva care i-ar putea oferi o șansă, te rog să distribui sau să-mi scrii în privat.