„Șoapte dincolo de perdeaua de dantelă”
(din seria „Minunatele vise matinale ale Alisei”)
86 x 86 cm, tehnică mixtă pe pânză, inramata cu rama tip caseta cu patina aurie si negru
În „Șoapte dincolo de perdeaua de dantelă”, parte a peisajului oniric în continuă expansiune intitulat „Minunatele vise matinale ale Alisei”, Ovidiu Kloska ne invită din nou într-un spațiu liminal, suspendat între memorie, fantezie și percepție senzorială. Această lucrare de 80 x 80 cm continuă explorarea poeticii vizuale, dar rezonează profund și cu direcțiile majore ale picturii contemporane – în special cu cele care investighează post-abstracția, materialitatea extinsă și estetica spectralului.
Lucrarea lui Kloska are afinități cu abstracția afectivă promovată de artiști precum Katharina Grosse sau Shinique Smith, unde gestul devine un canal de transmisie a stărilor interioare, nu doar o strategie formală. Totuși, abordarea sa este ancorată într-o tensiune unică între spontaneitate și narativitate simbolică – o calitate care conferă acestei piese o profunzime subtilă, aproape mitologică. Suprapunerile de forme translucide, texturile difuze și amprentele de dantelă generează o atmosferă de „delicatețe bântuită” – un concept ce aparține vocabularului vizual al hauntologiei și al abstracției post-romantice.
Fulgerele de portocaliu incandescent punctează suprafața ca niște izbucniri psihice, întrerupând fluxul de violeturi reci și griuri eterice. Aceste intruziuni cromatice sugerează scântei sinaptice – momente de luciditate care străpung ceața visului sau, poate, traume care reapar prin reverie. Astfel, lucrarea devine nu doar frumoasă, ci și profund emoțională, angajându-se în dialog cu peisajele psihologice explorate în neuroestetica contemporană și cu interesul reînnoit față de subconștient în arta actuală.
În câmpul vizual, urmele de dantelă și formele ornamentale refuză să dispară – semne ale memoriei, feminității sau ale unor istorii domestice – evocând recuperarea materială prezentă în practica unor artiști contemporani precum Firelei Báez sau El Anatsui, unde decorativul devine politic, iar ornamentul capătă greutate ancestrală.
Pictura intră în dialog și cu fascinația actuală pentru arhiva visului – un spațiu non-linear, irațional, ce conservă mitologii personale – o zonă fertilă de explorare în artele vizuale și digitale contemporane. În acest sens, Kloska se aliniază cu tendința actuală spre un maximalism introspectiv, în care lumile interioare sunt redate cu o intensitate senzorială și o emoție nefiltrată.
Această lucrare funcționează, în esență, ca o imagine de prag – o invitație de a traversa de la mintea trează spre un tărâm simbolic mai profund. Nu oferă rezoluție, ci mai degrabă o stare de receptivitate accentuată: față de culoare, față de formă și față de incertitudinea minunată a percepției.

Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului

Biografie și Educație
Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016).

Viziune Artistică
Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare.

„Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv.

Recunoaștere și Impact Global
– Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu
– În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global
– Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP)

Expoziții Selectate

Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015)

Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane

Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos

Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal

Declarația Artistului
„Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină.

În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin.

Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală.

Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma.

Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”