Scriptura Nocturnă a Infinitului
În Scriptura Nocturnă a Infinitului, parte a viziunii continue din seria Între Întuneric și Divin, pictura extinde orizontul metafizic al căutării tale artistice. Măsurând 65 x 65 cm, ea nu se prezintă ca o imagine în sens tradițional, ci deschide un prag – un câmp psihic și spiritual unde percepția întâlnește propriile sale limite, iar necunoscutul începe să vibreze.
Suprafața pare învăluită într-o materie de amurg, o convergență spectrală de tonuri indigo, violet și cenușiu. În această atmosferă liminală, luminile abia ghicite străpung întunericul asemenea stelelor care răzbat printr-un cer înnourat, în timp ce urme organice – forme fantomatice, rețele, texturi spectrale – sugerează persistența memoriei, ca și cum fragmente de coduri arhaice sau manuscrise celeste ar fi fost încorporate în pielea însăși a pânzei. Jocul de ceață și rupturi, de văluri și transparențe, transformă compoziția într-un palimpsest viu, un loc unde timpul, lumina și tăcerea se înscriu ca straturi de sens.
Ca și în lucrările anterioare din Între Întuneric și Divin, esența picturii stă în refuzul reprezentării. În loc să înfățișeze, ea dezvăluie; în loc să povestească, ea rezonează. Pânza devine o cartografie metafizică – o încercare de a consemna nu ceea ce poate fi văzut, ci ceea ce doar poate fi simțit: oscilația subtilă între muritor și etern, între densitatea materiei și luminozitatea divinului.
Titlul Scriptura Nocturnă a Infinitului nu este întâmplător: pictura se trăiește ca un text scris în umbre și ecouri, ca o caligrafie secretă în care fiecare urmă, fiecare gest șters, fiecare irupție de lumină funcționează ca o literă a unui alfabet necunoscut. Această limbă nu este destinată decodării logice, ci absorbției intuitive, asemenea experienței muzicii sau tăcerii.
Onirică în prezență, lucrarea se conectează cu estetica contemporană prin îmbrățișarea ambiguității, fragmentării și deschiderii. Sensibilitatea actuală este marcată de instabilitatea percepției, de prăbușirea marilor narațiuni și de saturația constantă de imagini. Opera ta absoarbe aceste condiții, dar le și transcende: suprafețele fracturate devin metafore ale fragilității existențiale, în timp ce vălurile atmosferice sugerează posibilitatea transcendenței în mijlocul dezorientării.
Comparativ cu lucrările anterioare din serie, Scriptura Nocturnă a Infinitului se simte ca o revelație șoptită mai degrabă decât ca o proclamație tunătoare. Dacă alte piese explorau intensitatea gestuală și erupțiile cromatice, aici divinul apare discret, prin ștergere, prin pulsația subtilă a nevăzutului. Această liniște nu este gol, ci plenitudine – o tăcere în care infinitul se scrie pe sine.
Dintr-o perspectivă mai largă, lucrarea dialoghează cu tradiția abstracției spirituale, evocând vidurile luminoase ale lui Rothko, suspensiile cosmice ale lui Zao Wou-Ki sau cosmologiile texturale ale lui Kiefer. Și totuși, ea reinventează această filiație într-un registru contemporan unde pictura nu mai este un obiect, ci un eveniment, un ritual al percepției care invită privitorul să locuiască o zonă liminală între cunoscut și necunoscut.
În cele din urmă, Scriptura Nocturnă a Infinitului este o invocație. Ea pune în scenă paradoxul care definește întreaga serie Între Întuneric și Divin: că Divinul nu poate fi arătat direct, ci doar zărit prin umbră, că infinitul nu strigă, ci șoptește, că revelația se ascunde adesea în ștergere. Ceea ce rămâne este o pictură care nu este un răspuns, ci o întrebare, nu un mesaj, ci o deschidere – o scriptură nocturnă care, odată întâlnită, continuă să se scrie în conștiința privitorului.

Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului

Biografie și Educație
Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016).

Viziune Artistică
Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare.

„Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv.

Recunoaștere și Impact Global
– Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu
– În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global
– Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP)

Expoziții Selectate

Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015)

Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane

Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos

Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal

Declarația Artistului
„Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină.

În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin.

Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală.

Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma.

Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”