MARGARITAR – LACRAMIOARE - CLOPOTEI

Pret/bucata: 5 lei
Cantitate minima de comanda: 10 bucati
Trimit prin Fan Courier (cost 31lei), ambalate corespunzator si ajung in 24h, la dumneavoastra.
Daca doriti sa comandati, lasati un mesaj aici sau pe WhatsApp. Raspund repede.

Provin din curtea proprie (nu din padure sau cultura).
Se pot planta incepand cu luna martie si pana in iunie.
Infloresc primavara, in luna martie si pana in noiembrie.
Rezistente la inghet, pana la –30°.
Placut mirositoare (mai ales seara si dimineata).
Înăltime aproximativa la maturitate: 15-25 cm.
Distanța de plantare intre fire: 20cm la o adancime de 5-6 cm.
Condiții de lumină: semiumbră, umbra, langa peretele casei.
Nu necesita ingrijire speciala, doar udate...si rasar in fiecare primavara...si se inmultesc usor.
Preferă solurile acide sau neutre (pH 5,6-7,5).
Se pot planta si in ghivece.

Lăcrămioara (lat. Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene prin rizom, încadrate în genul Convallaria, familia Ruscaceae. Anterior, planta se afla în familia Liliaceae sau Convallariaceae. Mai este denumită și clopoțele, crin de vale, dumbrăvioară, iarba Sfântului Gheorghe sau mărgăritar.

La multe popoare din Europa de Vest există tradiţia ca în luna mai să se sărbătorească „duminica lăcrămioarelor“. În Franţa, Belgia şi Elveţia, această sărbătoare are loc în prima duminică a lunii, când natura îşi îmbracă mantia multicoloră cu cele mai frumoase flori, ce încarcă aerul cu parfum, culoare şi sănătate. În vechime , băieții și fetele culegeau buchete de lăcrămioare pentru că exista credința că aceste flori au darul de a aduce noroc în dragoste.
Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline cu flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinși de boala aceasta nemiloasă s-a numărat și fata regelui, care devine din ce în ce mai slabă și până la urmă moare.
Băiatul regelui care ținea foarte mult la sora lui de care era nedespărțit, a început atunci să plângă și nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat în niște flori albe, micuțe, care s-au așternut peste toate văile și grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinți. Prințul a fugit de la castel și s-a ascuns în lume, pentru a nu mai fi văzut de ceilalți că își plânge sora. Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrămioare.