Placuta Transsylvania 1868..este o placuta din zona Sibiului care erau puse la casele vechi care erau asigurate..o mica descriere:Dacă te plimbi prin zonele „vechi” ale Sibiului, indiferent dacă e vorba de „Centrul Istoric” sau alte zone unde încă mai există case vechi şi frumoase, concepute de arhitecţi adevăraţi, veţi vedea, pe unele faţade, o plăcuţă veche de tablă, ori „conservată” în culorile originale (scris alb pe fond roşu), ori „camuflată” de multiple straruri de zugrăveală, ori „restaurată” prin răzuire. Pe ea scrie: „Transsylvania 1868”. Ştiţi de ce? Poate da, poate nu. Oricum, povestea e interesantă, aşa că merită spusă.
Asiguraţi la o societate „istorică”, serioasă şi profesionistă
De aceea casele au plăcuţă cu „Transsylvania”. Pentru că proprietarii lor iniţiali şi-au asigurat locuinţele la „Allgemeine wechselseitige Versicherungsbank „Transsylvania”” pe româneşte „Banca Generală de Asigurare „Transsylvania””, cea mai puternică societate de asigurări din Transilvania austro-ungară, cu sediul central la Sibiu. Iar 1868 este anul înfiinţării ei.Deci, „fundată în 1868”, Transsylvania oferea clienţilor săi servicii de asigurare care şi acum sunt valabile: asigurări împotriva incendiilor şi exploziilor pentru locuinţe ori alte construcţii, pentru mărfuri, asigurări de viaţă, de zestre (!) şi asigurarea de rente.
O reclamă publicată în ziarul „Tribuna” de la finele secolului al XIX-lea (posibil anul 1887), detaliază clar „oferta de servicii” a Transsylvania: „Asigurează, pe lângă condiţiunile cele mai favorabile: a) În contra pericolului de foc şi explosiune, clădiri de ori-ce fel, mărfuri, producte de câmp, mobilii (bunuri, din germanul „mobilien”, n.n.), etc. b) Pe vieaţa omului în toate combinaţiunile, precum: asigurări de capitaluri pe casul morţii şi pentru terminuri fixate, de zestre şi de rente”.Sediul principal era la Sibiu, pe Heltauergasse (Uliţa Cisnădiei) nr. 6 (actualmente strada Nicolae Bălcescu nr. 1-3), cu subfiliale principale în Arad, Braşov şi Cluj, plus „Agenturi speciale” „în locurile mai însemnate”.
La începutul secolului XX, Allgemeine wechselseitige Versicherungsbank „Transsylvania””, mai oferea, pe lângă cele mai sus menţionate, asigurare pe cheltuielile de înmormântare (un fel de „ARD” - „ajutor reciproc de deces”), asigurări populare pentru bărbaţii, femeile şi copiii fără asistenţă medicală, asigurări de incendii pentru mobilier, pentru maşini (şi în sensul de utilaje – deja industria îşi spunea cuvântul) inclusiv asigurări împotriva accidentelor, furturilor, a grindinei (probabil pentru recolte) a spargerii (obiecte/bunuri de sticlă). În plus, s-au mai deschis centre zonale în Bistriţa şi Elisabethstadt/Dumbrăveni.
La 29 ianuarie 1918, „Transsylvania” devine, din „asociaţiune cu garanţie limitată”, „societate pe acţii”, (pare-se la insistenţa lui Carl Wolff) confirmată juridic prin „decisul” Tribunalului regesc din Sibiu Nr. C.T. 363-1918/2 din 21 iunie 1918 şi publicat (şi) în „Revista Economică” din 5 octombrie 1918, apărută la Sibiu (şi cu colecţia digitalizată la Cluj, pentru că ei nu sunt Sibiu).Ca sume „circulate” prin „Banca Generală de Asigurare Transsylvania”, reclamele epocii sunt foarte deschise în această privinţă. Astfel, sumele despăgubirilor pentru daune provocate de incendii s-au ridicat între 1869 şi 1883, la 516.711,66 florini, iar cele ale asigurărilor pe viaţă la 348.145,02 florini, în aceeaşi perioadă. Fondurile de rezervă şi garanţie ale băncii au fost de 536.865,21 florini în 1883, 605.053, 64 florini în 1886,  582.147,82 florini în 1888, 670.936, 74 florini în 1891 şi 999.950, 23 florini în 1896.
„Versicherungsbank „Transsylvania” a avut şi contribuţii la viaţa comunităţii locale. Astfel, unul din directorii săi a fost... Emil Sigerus, una din personalităţile multilaterale ale Sibiului, care, din 1880, este funcţionar, apoi director al acestei instituţii financiare şi, în paralel, redactor la „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”. La fel, „Transsylvania” a fost membru al    „Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt” („Societatea Ardeleană pentru Ştinţele Naturii” şi una dintre instituţiile bancare sibiene care a contribuit la electrificarea Sibiului, cumpărând acţiuni la „Hermannstädter Elektrizitätswerk”- HEW.

După unirea Transilvaniei cu România, datele despre „Transsylvania” devin, cel puţin online, inexistente, o singură referire, pe o pagină de vânzări de acţiuni vechi, fiind făcută pe tema „Transsylvania”, ca fuzionând cu diferite societăţi de profil ungare, apoi revenind, după fuziunea cu o anume „Societatea de Asigurări Agricole” („Landwirte Allgemeine Versicherungs”) din Timişoara şi redenumită „Transsylvania şi Societatea de Asigurări Agricole SA” („Transsylvania und Landwirte Allgemeine Versicherungs AG). Sunt circumspect cu privire la această „evoluţie”.

Cert este că, în 1949, societatea sibiană de asigurări este ucisă prin naţionalizare. Decretul nr. 362 din 1 septembrie 1949, „pentru disolvarea şi lichidarea întreprinderilor şi societăţilor de asigurare”, emis de Marea Adunare Naţională, legiferează acest lucru şi, cu abuzurile de rigoare, şi sprijin sovietic, toate societăţile de asigurare, de stat sau private, sunt lichidate şi transformate într-un monstru numit „Societatea Generală Sovieto-Română de Asigurări”, pe scurt „SOVROM-Asigurare”, asta până în 1952, când îşi ia mai cunoscutul nume de „Administraţia Asigurărilor de Stat” - ADAS. Povestea aproape seculară a uneia din cele mai prospere şi mai populare societăţi de asigurare transilvănene s-a încheiat. Au rămas, ca amintire, doar plăcuţele de pe casele şi ele „naţionalizate”, cu proprietarii aruncaţi afară sau înghesuiţi prin bucătării, plăcuţe uitate (sau ignorate din prostie) de hienele comuniste care vânau orice obiect care să amintească de „orânduirea burghezo-moşierească”. Acum, ele ori sunt acolo, unde au fost montate, ori aruncate cine ştie pe unde după vreo „reabilitare”, ori chiar puse la vânzare (cam degeaba) pe paginile web de „mica publicitate”. Altele au devenit exponate de muzeu,prin America. „Plăci de asigurat” se află în colecţiile Muzeului de Istorie din Missouri (Missouri History Museum) şi în Muzeul Orăşenesc al Pompierilor din New York (New York City Fire Museum). Totuşi, la Sibiu „Transsylvania” trăieşte cumva. Prin maiestuosul său sediu de pe str. Nicolae BălcescuPalatul Transsylvania”, de pe Centru

Am spus „maiestuos”? Da. Este. Ieşiţi din Piaţa Mare spre str. Nicolae Bălcescu, fostă Heltauer Gasse, şi prima pe stânga e el: la numerele 1-3, Palatul Transsylvania, acum mai simplificat în „Transilvania”, dar tot aia e. A fost ridicat la finele secolului al XIX-lea, între 1898-1899, pe locul a trei case mai vechi, după cum ne informează pagina web patrimoniu.sibiu.ro. Are parter şi două etaje, două curţi şi trei ganguri de trecere, două dinspre stradă, unul în spate, făcând legătura între cele două curţi. Nu intrăm în detalii arhitectonice, ele sunt vizibile atât din exterior, cât şi din interior, dar remarcăm eleganţa şi sobrietatea ornamentelor de la ferestre, fără prea multe „briz-briz”-uri. Clădirea a fost proprietatea Băncii Generale de Asigurare „Transsylvania”, dar birourile sale au fost doar la etajul I. Aici a fost şi primul sediu al Tribunei, între 1884 şi 1889, lucru ce era confirmat şi de o placă comemorativă unde se preciza că „În acest loc a funcţionat redacţia.Aceasta a fost povestea, cu destule pete albe, a plăcuţelor cu „Transsylvania – 1868” de pe unele case sibiene. Restul, e istorie, în general nespusă.