Cianotipia este un proces de imprimare fotografică, cunoscut pentru producerea de imprimări monocrome în albastru de Prusia. Este o tehnică fără aparat foto care presupune acoperirea suprafetei cu o soluție sensibilă la lumină, plasarea unui obiect pe aceasta și expunerea la lumina UV. După spălare, rezultatul este o imagine albastră în care zonele expuse la lumină apar albastre, iar zonele blocate de lumină rămân albe.

Procesul:
Cianotipia se bazează pe sensibilitatea la lumină a sărurilor de fier. O soluție de citrat feric de amoniu și de fericianură de potasiu este aplicată pe o suprafață și lăsată să se usuce în întuneric. Atunci când este expusă la lumina UV, are loc o reacție chimică, iar zonele expuse devin albastre.
Istoric:
Inventat de Sir John Herschel în 1842, cianotipul a fost inițial utilizat pentru reproducerea desenelor tehnice și a documentației științifice, de unde și termenul de „blueprint”. Ulterior, a fost adoptată de fotografi pentru accesibilitatea sa și estetica unică.
Materiale:
Procesul utilizează de obicei două substanțe chimice (citrat de amoniu feric și fericianură de potasiu), apă pentru developare și diverse suprafețe precum hârtie, țesături sau chiar ceramică.
Aplicații artistice:
Cianotipurile sunt utilizate pentru crearea unei game largi de opere de artă, de la printuri fotografice tradiționale la fotograme (imagini fără cameră create cu obiecte precum frunze sau dantelă).

Nuanțare și modificări:
Culoarea albastră a cianotipurilor poate fi modificată prin diverse procese de tonifiere, inclusiv utilizarea oțetului sau a acidului citric, care pot crea nuanțe diferite sau alburi mai strălucitoare.