„Odinioara eram om. Asa mi s-a spus. Eu unul nu-mi amintesc, dar cei care ma cunosteau cand eram mic spun ca mergeam pe doua picioare ca un om“. Toata lumea cunoaste numele Khaufpur, India, si dezastrul chimic care a avut loc acolo in 1984. Cazul impotriva Kampaniei a durat ani fara sfarsit. Erau acuzati ca provocasera moartea a mii de oameni in noaptea aceea, in plus fugisera din Khaufpur fara sa-si curete fabrica, otravurile pe care le-au lasat in urma si-au facut drum pana in fantani, otravind totul in jur. Inca de cand isi poate aduce aminte, Animal merge in patru picioare, de aici ii vine si numele, cu spatele rasucit, in urma catastrofei. A fost gasit pe un prag, un copil de cateva zile, invelit intr-un sal. Al cui era? Nu stia nimeni. Mama, tata, vecinii lui, trebuie sa fi murit toti, caci nici un suflet n-a venit sa il caute. Tusea, facea spume la gura si era aproape orb. A fost dus la spital. Era hindus sau musulman? Ce mai conta? N-avea sanse de supravietuire. Cand totusi n-a murit, l-au circumcis, daca era musulman era necesar, daca era hindus ce mai conta? Dupa aceea l-au dat calugaritelor. A crescut la orfelinat. Cand Elli Barber, un tanar doctor american, a ajuns in India pentru a deschide o clinica gratuita pentru oamenii suferinzi, Animal e prins in valtoarea intrigilor, manevrelor de tot felul pe care reprezentantii fabricii le faceau pentru a manipula evenimentele in favoarea lor.