Aceasta este cartea mea. Şi, pentru ca am scris-o, a trebuit sa scornesc cateva randuri pentru coperta 4, in care sa explic despre ce este vorba. Am incercat sa inventez o poveste lunga, la persoana a III-a, in care sa spun ce minunata este cartea mea si in care sa am un ton usor superior, ca si cand ar fi fost scrisa de altcineva:

„... unii ar putea spune ca este o carte plina de povesti...”
„... altii ar putea spune ca volumul contine mai multe imagini decat o enciclopedie...”
„... ESTE O CARTE MINUNATA”