Negroni, motanul tolerant cu prostiile omenirii și convins că a fost pus pe pământ ca să fie mângâiat. Trăia pe stradă — l-am prins să-l castrez, apoi l-am eliberat, dar când a început să șchiopăteze a avut nevoie de o operație la genunchi. Așa a ajuns la mine, în recuperare. S-a vindecat frumos, iar acum caută pe cineva pe care să-l iubească cu normă întreagă.

Cine e Negroni, pe bune:
– E fan al mângâiatului „de la cap la coadă", cu o singură regulă: nu ai voie să te oprești. O tură completă și deja se răsucește pentru bis.
– Frământă din lăbuțe toată ziua — cozonaci pufoși, produși pe bandă. Semnul lui suprem de fericire.
– Dacă faci pauză de la scărpinat, te mușcă blând, cât să-ți amintești că tura nu s-a terminat.

De știut:
– E castrat și obișnuit cu litiera.
– Poate rămâne cu un mic șchiopătat, dar nu va face artroză. Blana și rana mai au puțin de recuperat.
– Are nevoie de o casă la interior — afară n-ar mai face față.

Multumesc!