Mirarea filozofică; Istoria filozofiei europene de Jeanne Hersch. Humanitas 1997. Traducere de Drăgan Vasile. Cartea este în stare excelentă, impecabilă, nefolosită.
Pagini: 400
Format: 13x20 cm
Coperți broșate
”Cu simplitatea proprie doar marilor dascăli, Jeanne Hersch repovestește istoria filozofiei ca pe o istorie a mirării surprinsă în momentele ei esențiale: presocraticii, Socrate, Platon, Aristotel, epicurienii, stoicii, Sfântul Augustin, Toma d Aquino, Descartes, Kant, Spinoza, Leibniz, Locke, Hegel, Comte, Marx, Kierkegaard, Nietzsche, Freud, Bergson, Husserl, Heiddeger, Jaspers.” Ed. Humanitas
„Facultatea mirării îi este proprie omului. Ne propunem aici să o reactualizăm. Cititorul va regăsi, sper, în mirarea altuia propria sa capacitate de a se mira. Va putea s-o recunoască și să spună: Da, aşa este! Cum se face că eu nu m-am mirat încă în legătură cu asta? Mirarea e o componentă esențială a condiției umane.“ — JEANNE HERSCH
„Filozofia s-a născut din acel tip de gândire care are nevoie de o capacitate prealabilă a mirării. Aristotel vorbeşte despre naşterea filozofiei tocmai în legătură cu capacitatea oamenilor de a se mira – thaumázein – în privinţa faptului că există un lucru şi că el există aşa cum există. Iar mirarea filozofică în splendoarea ei ajunge să atingă cel mai adesea fiinţa lucrurilor de care nimeni nu se mai miră. Iar lucrurile de care nimeni nu se mai miră sunt tocmai cele pe care le întâlnim la fiecare pas şi care, prin îndelunga lor frecventare, au căzut direct în subînţeles. Filozoful vrea să înţeleagă ceea ce toată lumea, subînţelegând, nu mai înţelege: De vreme ce sunt înconjurat de oameni la fel ca mine şi trăiesc laolaltă cu ei, care este fiinţa coabitării? De vreme ce sunt prins într-o tradiţie şi trăiesc într-o casă, care este fiinţa locuirii? De vreme ce mă raportez necontenit la mine, iar propriul meu sfârşit, chit că ştiu sau nu, iradiază în mine clipă de clipă, care este fiinţa sinelui meu? De vreme ce totul este sau nu este, ce înseamnă «este»?“ — GABRIEL LIICEANU