Maiaua noastră

Într-un colț răcoros al cămării, la adăpost de graba zilei, maiaua noastră respiră încet, trezindu-se din somn cu fiecare hrănire. E vie, capricioasă uneori, dar mereu plină de promisiuni. În pântecele ei de făină integrală și apă, milioane de vietăți lucrează în tăcere, transformând simplitatea în magie.

Are un miros dulceag, cu o adiere ușor acrișoară, ca amintirea unui fruct copt prea mult la soare. Bulele ei dansează ușor sub suprafață, anunțând că e gata să dea viață unei noi pâini – o pâine cu coajă subțire și miez aerisit, hrănitoare și plină de suflet.

În fiecare frământare, în fiecare dospire lentă, e un strop de răbdare și unul de tradiție. Maiaua noastră nu e doar un ingredient – e un ritm, o poveste, o legătură cu vremuri în care pâinea se făcea nu doar pentru a fi mâncată, ci pentru a fi împărțită.