Ingerul randunica
În „Inger randunica” (140 x 140 cm), parte a ciclului vizionar „Minunatele vise matinale ale Alisei”, Ovidiu Kloska dezvăluie încă o dată o cartografie metafizică a nevăzutului. Lucrarea există deopotrivă ca revelație și ascundere, oscilând între fragilitatea vălului de vis și limpezimea tăioasă a esteticii contemporane. Ceea ce se dezvăluie privirii nu este o compoziție statică, ci un palimpsest luminos de forme, transparențe și umbre care pulsează ca și cum ar fi locuite de memoria altor lumi.
Suprafața vibrează asemenea unei membrane cosmice, deopotrivă acvatice și celeste, unde lumina străpunge densitatea materiei pentru a revela o morfologie secretă—un înger nu sculptat în piatră, ci țesut din curenți, respirații și șoapte. Spre deosebire de figurile angelice clasice din istoria artei, Îngerul-rândunică se dizolvă aici în energie, fragment și reverie, devenind mesager al pragurilor, nu al dogmei. Aripile sale nu sunt desenate, ci sugerate prin expansiunea texturilor, prin epiderma diafană de motive dantelărite care evocă fragilitatea memoriei și persistența arhetipurilor adânc îngropate în inconștientul colectiv.
Paleta cromatică—lumina turcoaz, reflexele arămii incandescente, violetele și umbrele adânci—creează un dialog cu lucrările anterioare ale seriei, unde visul și zorii se întrepătrundeau. Dacă în compozițiile precedente Minunatele vise matinale ale Alisei erau explorate primele raze tremurătoare ale dimineții, această lucrare este mai interiorizată, o coborâre în zona liminală unde materia se lichefiază și realitatea devine poroasă. Se pot citi în texturile sale stratificate ecouri ale explorărilor anterioare, dar aici acestea culminează într-o poetică mai matură a efemerului.
În centrul operei se află paradoxul esteticii contemporane: foamea de transcendență și conștiința fragmentării. Kloska nu pictează „subiecte”, ci energii, rezonanțe, ceea ce am putea numi topologia invizibilului. Ingerul randunica aparține unei constelații de lucrări în care metafizicul nu este o evadare abstractă, ci este întrupat în suprafețe tactile, în pielea contorsionată a culorii, în incertitudinea strălucitoare a formelor. Îngerul devine totodată o metaforă a actului pictural și un simbol al psihicului uman care navighează între descompunere și iluminare.
În dialogul mai larg al artei contemporane, unde fragmentarea digitală și viziunile post-umane redefinesc percepția, această pictură se așază ca o punte între tradiție și sensibilitatea viitorului. Cartografiile sale onirice amintesc de suprarealismul visului, dar sunt transpuse într-un limbaj vizual contemporan, unde transparența, straturile spectrale și formele emergente evocă estetica fluidității cuantice, a peisajelor digitale imersive, a rețelelor neuronale care visează în culoare.
În cele din urmă, Ingerul randunica nu este o imagine, ci un prag: un spațiu în care privitorul este invitat să renunțe la certitudini și să intre într-o stare de reverie perceptivă. Vorbește despre zbor nu ca despre o mișcare prin spațiu, ci ca despre o înălțare a conștiinței, despre înger nu ca figură, ci ca vibrație. În acest sens, îngerul lui Kloska aparține zorilor secreți ai lumii de vis a lui Alice — o ființă ce nu poate fi pe deplin văzută, ci doar presimțită, pentru o clipă, ca o sclipire în colțul privirii, înainte de a se dizolva din nou în infinitul dimineții.

Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului

Biografie și Educație
Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016).

Viziune Artistică
Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare.

„Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv.

Recunoaștere și Impact Global
– Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu
– În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global
– Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP)

Expoziții Selectate

Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015)

Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane

Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos

Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal

Declarația Artistului
„Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină.

În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin.

Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală.

Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma.

Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”