Eternitate kafkiană cu flori la 7 PM – 7 mai 2025
În această nouă lucrare din seria „Eternitate kafkiană cu flori la 7 PM”, Ovidiu Kloska atinge poate cel mai înalt grad de fuziune între memorie, materie și poezie vizuală. Compoziția nu este doar o „natură statică”, ci un altar fragil ridicat din cenușa unui timp deteriorat, o amprentă a spațiilor abandonate și a emoțiilor tăcute care le bântuie.
Lucrarea se inspiră direct dintr-un loc real – un fost parc industrial din Focșani, acum dărâmat, în care artistul obișnuia să treacă, fascinat de estetica ruinelor. Într-o hală prăbușită, cu pereți scorojiți, infiltrații, urme de graffiti și mușchi crescut peste betonul rece, Kloska a descoperit o sursă de inspirație vizuală de o forță neașteptată. Acea plasticitate brutală, acea cromatică a griurilor contaminate de timp, i-au devenit limbaj pictural.
Pictura devine astfel un vas simbolic în care nu cresc flori vii, ci ecouri ale unei lumi uitate. Florile perene sunt umbre, amintiri, sedimente vizuale ale trecerii timpului. Ele nu se ofilesc – pentru că nici nu au fost vreodată vii – ci plutesc în transparențe, printre crăpături, între straturi de corodare și lumină.
Tonalitățile de gri metalizat, vernil oxidat, cupru ars și alb stins formează o atmosferă de meditație în suspensie. Se resimte o vibrație de „aici a fost viață” — dar viața s-a evaporat, lăsând doar urmele sale în textură și lumină. E ca și cum lucrarea ar fi fost pictată nu cu culoare, ci cu timp solidificat.
„Ora 7 PM” capătă aici o dimensiune metafizică: e momentul în care timpul încetinește, materia vorbește, iar florile kafkiene se aprind în absență. Nu e o oră a zilei, ci a memoriei. O oră în care nimic nu se întâmplă la suprafață, dar în adânc totul pulsează.
Kloska reușește, prin această lucrare, să transforme ruina într-un spațiu sacru. Împletește detaliul pictural cu detritusul urban, vulnerabilitatea cu monumentalitatea. Iar în mijlocul haosului controlat, acolo unde texturile devin aproape sonore, se naște o formă de eternitate: o eternitate kafkiană, în care timpul nu e lineal, ci suspendat în mișcările interioare ale unei flori care nu mai moare pentru că nici nu mai trăiește.

Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului

Biografie și Educație
Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016).

Viziune Artistică
Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare.

„Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv.

Recunoaștere și Impact Global
– Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu
– În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global
– Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP)

Expoziții Selectate

Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015)

Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane

Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos

Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal

Declarația Artistului
„Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină.

În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin.

Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală.

Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma.

Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”