Publicată în 1935, cartea lui Cezar Petrescu este împărţită în trei mari capitole, fiind un omagiu adus celor trei regi ai României: Carol I – Făuritorul Regatului; Ferdinand I- Făuritorul României Mari; Măria Sa Carol al II-lea- Făuritorul României veşnice. În „Cei trei regi”, autorul arată cum au ajuns pe tron făuritorii României, descriind cu emoţie urcările pe tron. Momentul încoronării lui Carol I, de la 10 mai 1881, este unul în care o altă filă din cartea ţării se întoarce, sărbătoarea închinată primului rege ţinând vreme de trei zile. „Domnitorul s-a supus la voinţa ţării şi la îndemnul regilor şi împăraţilor care îl socoteau vrednic de înălţare. În ziua de 10 mai 1881 a pus pe creştet coroana ost㬺ească de oţel, făurită din ţeavă de tun. Întemeind Regatul României a întors altă filă din cartea ţării, care se contopea din ce în ce mai desăvârşit cu a dinastiei… Trei zile a ţinut sărbătoarea. S-au înfăţişat principii şi solii tuturor caselor domnitoare din Europa; au defilat steagurile sfârtecate ale războiului şi răniţii purtând pe piept crucile de bărbăţie şi credinţă în luptă. S-a liniştit încă o dată zavistia sfetnicilor şi încă o dată toţi au făcut strajă celui dintâi Rege al României. Satele cele mai de¬părtate din văgăuni de munte au trimis fruntaşi în portul alb al ţinuturilor. Trei zile au răsunat închinările, a fost cântec, jocuri şi chef.”