Buzdugan (Sceptru) romanesc secolul XVI--XVII, rar si deosebit, manerul din lemn si maciulia din metal cu 16 laturi si 6 spikeuri ascutite pentru strapungerea platosei adversarului. Maciulia are sus diametrul de 72 mm iar jos deasupra tepuselor 37 mm. Manerul are grosimea de 28 mm si are terminatie un ornament in forma de lalea inchisa. Este o arma folosita de infanterie impotriva cavaleriei, foarte eficienta in lupta corp la corp dar si de cavalerie impotriva infanteriei. In general astfel de arme erau realizate cu greutatea intre sub 1 kg si maxim 2 kg pentru o mai lejera folosinta, usoare dar cu damage maxim. Este o arma reala si nu de panoplie, cu lungimea de 49,5 cm si greutatea de 690 grame. Piesa prezenta este opera bravilor mestesugari sasi din Sibiu si are 2 semnificatii, pe deoparte folosirea ei in lupta dar si ca sceptru...semn al autoritatii unui domnitor, mare dregator sau comandant de osti, deoarece un buzdugan obisnuit are 6 sau 8 flanse sau laturi, acesta in schimb are 16 cu 6 spikeuri si in plus prezinta pe alocuri urme de aurire ceea ce dovedeste apartenenta la o persoana importanta, mesterii sasi lucrand si pentru principii transilvani dar si pentru domnitori din Moldova sau Tara Romaneasca. Forma metalului, folosita de mestesugari este germanica iar lemnul probabil frasin lucrat cu siguranta la un strung de lemn are in capat forma de lalea inchisa semn preluat de la Imperiul Otoman si folosit pe teritoriul tarii noastre incepand cu secolul XVI.
Piesa in cauza nu reprezinta un obiect obtinut din detectii autorizate sau neautorizate si nu este obtinuta in mod ilicit sau din talharii ori furturi ci este o piesa pastrata de la colectionar la colectionar...aviz doritorilor de stiri senzationale.