Icoană tradițională românească, autentică și înrămată, realizată în stilul icoanelor pictate de catre iconarii transilvaneni ai sec. XVIII-XIX, cu respectarea tehnicilor specifice acestui gen artistic.
Pictată pe sticlă multistrat, folosind tempera și foită de aur, pe un desen realizat cu peniță și tuș după izvod original.
Desenul in tuș este fixat si protejat cu vernis iar pictura finală are un strat protector de culoare cu ulei de in.
Rama din lemn de brad băițuit este de asemenea lucrată manual.
Dimensiuni icoana: 21x29 cm(fara rama);27,55x35,5 cm(cu rama)
Tema acestei icoane este Botezul Domnului(Scheii Brasovului,sec XIX)

Epifania sau Teofania (din grecescul theophania, însemnând „apariția / arătarea lui Dumnezeu”) este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit pe 6 ianuarie.
În această zi se prăznuiește botezarea Domnului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan și începutul propovăduirii timpurii a lui Hristos. Praznicul Epifaniei marchează sfârșitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie și se încheie pe 6 ianuarie. În cadrul slujbei acestei sărbători, în această zi se face slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoți pentru a binecuvânta casele credincioșilor.

Sărbătoarea se numește a Teofaniei deoarece la botezul lui Hristos Sfânta Treime a apărut lumii pentru prima data - glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat și stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel.
Tema Botezului Domnului, unul dintre marile evenimente ale creștinătății, numit și Boboteaza, Epifania sau Dumnezeiasca Arătare, ocupă un loc important în icoanele țărănești pe sticlă.
Icoana (pictata dupa un izvod din Șcheii Brașovului,sec.XIX)îl înfățișează pe Iisus Hristos, într-o atitudine smerită, cu mâinile încrucișate pe piept, în momentul în care este botezat de Înaintemergătorul Său, marele prooroc Ioan. Într-o atitudine smerită este înfățișat un înger al Domnului care ține în ambele mâini un ștergar, în timp ce Domnul pare să iasă din apele Iordanului.)