Semnat stanga jos cu monograma artistului.

Tehnica: Gravura

Dimensiuni: 29.5 x 20 cm (39.8 x 27.5 cm)

În anul 1921, la invitația Familiei Regale, ajungea în România Anton Kaindl, cel ce se va dovedi a fi unul din cei mai impresionanți gravori ai secolului al XX lea.

Se cunosc foarte puține date despre parcursul pictorului și gravorului Anton Kaindl (1872 -1951) până la venirea în România; cert este că a locuit în Germania. Însă, odată ajuns în spațiul nostru, el nu a mai plecat, iar operele sale inedite realizate aici păstrează și aduc în fața noastră importante puncte de reper pentru arhitectura religioasă și laică a spațiului românesc. Anton Kaindl a străbătut țara și lucrările sale exemplifică acest fapt.

În patrimoniul Muzeului Municipiului București, în cadrul Colecției Tipărituri și imprimate, se află un Album de gravuri realizate în tehnică aquaforte înfățișând monumente istorice din Capitală și țară de către artist. Lucrările sunt în număr de 218 și redau printr-o grafică minuțioasă biserici, schituri, ansambluri mănăstirești din Oltenia, Moldova, Maramureș, Muntenia, Bistrița, troițe din Oltenia, Bistrița, Muntenia, vestitele cule oltenești ‒ case cu arhitectură tradițională din Oltenia și Transilvania, mori din spațiul rural al Transilvaniei, Olteniei, Munteniei și Bistriței. Alături de aceste lucrări în număr mare, sunt prezentate și Castelul Bran, Castelul Banloc și Cetatea Neamț din Moldova. Albumul este completat de două autoportrete și o gravură cu decor, ce este dedicată prezentării albumului, și anume: „AMICILOR MEI/ 30 DE ANI – ÎN ROMÂNIA/ ANTON KAINDL”.

Pentru spațiul bucureștean, autorul a realizat în cadrul acestui album 16 lucrări; acestea sunt: Catedrala și Palatul Patriarhiei, Biserica Bucur, Clopotnița Bisericii Udricani, Biserica Sf. Anton, Biserica Bărăția (deși intitulată așa, lucrarea nu prezintă biserica Bărăția; în imagine apare o altă clădire), Strada Văcărești (anul 1921), Biserica Fundenii Doamnei, Mănăstirea Antim, Mănăstirea Radu-Vodă, Mănăstirea Plumbuita, Mănăstirea Văcărești (2 lucrări), Ciobani la Plumbuita, Clădirea Nunțiaturii Apostolice, Clădirea Ambasadei Franceze, Clădirea Casei de Depuneri.

Gravurile cuprinse în album sunt în general semnate cu monograma AK, o parte sunt nesemnate, iar datarea s-a realizat sporadic.

Revenind la spațiul bucureștean abordat în gravură de Anton Kaindl, expoziția temporară propusă va cuprinde cele 16 gravuri cu diferite locuri din București menționate mai sus, cele două autoportrete și gravura dedicată prezentării albumului jubiliar menționat.

TEXT: Chitilă Magdalena, muzeograf, Birou Istorie Modernă