Doi motănei de aproape 4 luni - testați, deparazitați, vaccinați complet și gata să plece la casa lor.
Mimo, tigruțu- e pisoiul acela precaut, care la început se ascunde după perdea, dar dacă-l atingi... se întinde lung și toarce.
La început e încetișor, ca o Dacie din anii 80. Apoi pornește brusc: torente de tors, ca o ploaie de vară direct pe suflet.
Îți vine să-l iei cu tine și să te bagi la somn. Dar tu ai facturi de plătit, el are doar timp și intenții bune.
E și cel mai sociabil pisic pe care l-am avut. Iubește toate pisicile, mici, mari, grase, scorțoase, enervante, independente. Nu face discriminări, doar prietenii.
Și da, îl protejează constant pe fratele lui. Îl ține aproape, îl spală, îl cuprinde cu lăbuțele ca să-i fie bine. Nu se mișcă fără Yuki.
Yuki - negru tăciune cu dungi, care pare mai curajos, dar are și el fricile lui.
De cum mă apropii, nu fuge, se întinde ca o plăcintă caldă, mă cheamă la mângâiat și pornește motorul instant.
După câteva secunde de tors delicat, intră în modul Overdrive și începe să-i curgă saliva de plăcere.
Nu știu cum o face, dar e clar că atinge iluminarea pisicească.
Sunt obișnuiți cu litiera. Se dau cu contract de adopție doar la bloc sau la curte cu porți care nu pot fi escaladate.