În centrul poemului se afla figura tanarului Aleco, personaj tipic byronian: blazat, insetat de libertate si aflat într-un permanent conflict cu societatea. Aleco, îndrăgostit de frumoasa țigancă Zamfira, se refugiază într-o șatra de țigani nomazi .Tânărul disprețuieste viața marilor orașe, în care "oamenii grămadă /Nu simt mireasma din livadă,/ Nici boarea codrului trufaș", în care libertatea individului este ingrădită.
Aleco va fi însă părăsit de Zamfira, care se îndrăgosteste de un tânăr țigan. Aleco îi va ucide pe amândoi și va fi alungat din mijlocul șatrei.

Pușkin înfierează individualismul excesiv, feroce, care îl împinge pe trufașul Aleco la crimă, pentru că, așa cum declară bătrânul tigan, tatăl Zamfirei, el "a vrut libertati doar pentru sine".

Carte veche, în limba rusă, cu planșe ilustrate.