Scris în primăvara lui 1955, romanul "Dragostea și plictisul" este impregnat de veninul celor 30 de ani, a căror apropiere mă obseda, atunci. Știam bine, că la 30 de ani se dă, în fapt, bătălia cea mai mare: operă, carieră, dragoste, destin. După aceea nu faci decât să-ți urmezi calea. Drum catifelat sau alunecare primejdioasă, orice ar fi, îți "urmezi" calea - în schimb între 20 și 30 de ani ți-o faci .

Nu crezi decât în ceea ce dobândești cu greu, nu păstrezi decât ceea ce dărui: eu unul, nu mă dăruisem cu adevărat.
Un rău molipsitor pândea generația mea: Plictisul, mult mai periculos decât orice pasiune.

În "Dragostea și plictisul" autorul a vrut să pună problema responsabilității bărbatului în fața iubirii: respingând această responsabilitate, Olivier Sablons își descarcă, pe fragila Genia, povara unei vieți pe care ea nu o poate suporta singură .